Eu nu stiu cum sa il scap pe copilul meu de toate “device”-urile care ne-au invadat. E atat de preocupat de ele, de tipul de informatii pe care il pun la dispozitie si de fluxul lor. Jocuri de toate felurile, tutoriale, clipuri cu youtuberi, aplicatii… O virtualitate intreaga!
Beneficii:
- tot ce se poate achizitiona din seturi de jocuri de invatare (de ex. http://www.lernspass-fuer-kinder.de/ … si aplicatiile de android echivalente);
- informatii inclusiv stiintifice din spoturi cu experimente, cu animale, cu copii, cu jocuri;
- un “je ne se quoi” din jocurile interactive de ps4 sau tableta… cu mult suspans si satisfactie;
- o limba engleza gratis cu o fluenta de invidiat;
- un soi de incredere de sine (“las ca stiu eu, ca am vazut pe youtube!”);
- si de deschidere catre invatare, informatii;
- disponibilitatea de a urmari si impreuna cu cei mari si de a primi explicatii pe marginea unor lucruri noi;
- disponibilitatea pentru tipul de audiobook cu imagine (care sustine disponibilitatea pentru lectura – el cere sa i se citeasca in fiecare seara);
Dezavantaje:
- o anume rupere de realitate, cu atac asupra concentrarii;
- lupta pentru “timp virtual”, cu atac, de exemplu, asupra orei de culcare;
- nemultumirea/criza ca “timpul virtual” se termina (deoarece in virtualitate … nimic nu se termina, oricand o poti lua de la capat);
- refuz fata de alte activitati;
- … altele, pe care poate nu le vad (sunt multe articole pe tema asta… foarte limpezi sau foarte insistente).
Revin asupra ideii ca cel mai greu este sa il determin sau sa il ajut sa se desprinda de obiectul magic din mana lui. E momentul unei mici crize in care eu trebuie sa fiu ferma, iar el plange cu jale si se roaga de mine cu hotarare pentru inca zece minute si pentru inca zece si inca zece. Inca cinci? Doua minuuuuteeee, te roooog! Te rooooog! Te roooooog!
Pana intr-o zi in care in schimbul a inca zece minute mi-a promis ca a doua zi… e “zi naturala”.
Ura! A doua zi am strans tot si am incuiat tot, am renuntat si eu la propriul telefon… si m-am tinut cu dintii de “ziua naturala”. Nu a fost usor la inceput… Ma plictiseeesc! Noroc ca citisem cat de productiva e plicta la sapte ani! Din plicta am dat in jale, am epuizat-o cam in juma de ora de plans, dar apoi am jucat Gobblet, Dao, Pilos, Dobble si am citit, am re-descoperit chestii faine in sertarele cu jucarii (doua la numar), apoi am dat iar in plicta… si asta a fost.
Doar ca “ziua naturala”a ramas in calendar tot a doua zi! In continuare trebuie sa ma tin cu dintii de ea. E productiva si linistitoare.
