Zeichnen ist Sprache für die Augen,
Sprache ist Malerei für das Ohr.*

*Desenul este un limbaj folositor ochiului
Limba este o pictura pentru ureche.

(Joseph Joubert)

… sau despre desen ca limbaj si instrument de reprezentare

Cum invata copiii sa deseneze? Miraculos! Cam in acelasi fel cum invata sa si vorbeasca. La inceput e mirarea, bucuria de a mazgali – si ei trebuie lasati sa mazgaleasca pe saturate, chiar si in gradinita, pentru ca ei o fac… cu toate simturile. Ca prima oara, cand au pictat masuta cu piureul de legume! Dupa care au mai luat o mana din substanta lipicioasa, gustoasa si bine-mirositoare si au mai aplicat o tusa groasa. Apoi devin mazgalitori profesionisti, cautand, poate, ritm si repetitivitate in actiune si efect de culoare si forma in urmele lasate.

Mai tarziu, intervin “descoperirile”. Primele idei care se suprapun aproape accidental peste niste forme aleatorii:

– Ce ai desenat aici?
– Ghici!
– Un dinozaur?
– Nu.
– Un urs?
– ….Mmmm, nu!
– Un cal?
– Mmm… Daaaaa, e un caaaal!

Odata cu aceste descoperiri, se formeaza capacitatea cognitiva de a asocia idei unor forme “potrivite”, si de a adapta incet, incet, aceste forme. Mazgaleala capata sens, care se lasa povestit prin forma si culoare. Ideea si imaginea ei desenata incep sa se apropie si sa transmita aceeasi semnificatie.

Din acest moment, copiii isi dau seama ca pot folosi desenul pentru a se face intelesi, pentru a povesti, si se vor bucura sa fie ascultati povestind despre ceea ce deseneaza, despre cum vad lumea…

De cand nu ati mai privit cu atentie un desen de copil? Sigur aveti acasa mape sau sertare pline cu povestile desenate ale copiilor vostri. Scoateti-le si priviti-le si veti vedea cum, incet, incet, desenele lor devin din ce in ce mai “reprezentative”; ele ascund povesti, dorinte, emotii, realitati si un potential urias de invatare, de dezvoltare a vocabularului, a competentelor de baza in comunicare.

Cu toate aceste lucruri ei vor pleca la scoala. De aceea, am inclus in activitatile noastre de gradi “caietul tematic”, un caiet in care sa stam de vorba “vizual” si, rasfoindu-l, sa “verbalizam” tot ce vedem in acea fereastra de lume.

Acest caiet este un instrument impresionant de descoperire si de fixare. Contine planse “personale” a ceea ce este atat de important pentru copil, incat merita transportat din lumea mare, in lumea lui de poveste. Prin acest proces de interpretare, copilul isi reprezinta lumea pe intelesul lui, o „traduce” in familiarul lui, o intelege si, astfel, invata.

Tinem foarte mult la caietul nostru, pentru ca este, in acelasi timp, un instrument grozav de invatare a limbii germane. Dar despre asta, in urmatorul articol…