La Compania Mica… pare ca a inceput un altfel de an scolar… Cu emotii, cu emotii invinse, cu necunoscut, cu experiente revelatoare. Cu neasteptate bucurii in loc de buchete de flori…
Totul va fi bine! Alles wird gut!
Suntem online. De cinci saptamani. Facem in fiecare zi multe, foarte multe sesiuni online. In spatele fiecareia sunt alte ore si ore de pregatire, de adaptare a materialului didactic pentru munca de la distanta – cautam, fotografiem sau scanam, prelucram, scriem texte, traducem. Predam, ne jucam, citim, dialogam, ne intalnim – in casa fiecaruia cu totii.
E cam ca la televiziune, in studio. Machiaj, lumina de reflectoare (altfel te sperii tu ca dascal de fata pe care o ai online). Zambet. Rabdare. Experiente noi cu ce merge si ce nu merge.
Intelegere fata de copii, fata de parinti.
Emotii. Legate de situatie, legate de noua meserie pe care o avem pentru ca am ales sa nu abandonam educatia. Ci sa o facem bine in orice conditii.
Iata ce ne spune Ana, mama Ninei:
,, Acum mai mult ca niciodata, gesturi de bunatate si generozitate imi lumineaza sufletul.
Multumesc Compania Mica pentru bucuria pe care mi-ati adus-o, cu efortul vostru sustinut de a va adapta si de a continua activitatea pentru copiii nostri. Nu e usor “sa treci digital” in meseria voastra, desi multi nu inteleg asta. Ati trecut de la meseria de educator intr-un cadru normal pt voi, la meseria de educator performer (cu parintii in public) in cateva zile. V-ati organizat si v-ati adaptat continutul educational. Ati reusit sa va conectati cu copiii mental si sufleteste in ciuda lipsei contactului direct. Felicitari pentru reusita! Felicitari pentru lectia oferita! Si multumesc ca o faceti acum, cand ne e greu tuturor! Multumesc ca ati ales sa luptati cu situatia asta, cand multi aleg o “vacanta” acasa! Sanatate!”
Iata ce ne trimite mama lui Luca:
Vrem sa va multumim. Sunteti mica noastra comunitate de oameni care ne inteleg si care nu ne lasa sa ne pierdem increderea.
