Si e o lectie intinsa pe ani de zile, predata cu rabdare si consecventa, cu efort si persuasiune. E o lectie cu degustare. La Compania Mica nu ii obligam pe copii ,,sa manance tot”, dar ii invatam sa isi puna in farfurie (la masa ei se servesc singuri din bucatele puse la dispozitie) atat cat mananca, preferabil …din doua-trei incercari: isi pun mai intai cat sa guste (daca se intalnesc pentru prima oara cu acel fel de mancare), apoi isi pun o cantitate mica spre moderata, daca nu s-au saturat inca una mica si inca una mica… si poate inca una? Desigur avem si zile (rare, ce e drept) in care dupa imbucatura de degustare … cate un copil prefera o jumatate de felie de paine (avem doar integrala, ca si pastele de altfel) sau inca o portie de ciorba. Dar avem si surprize placute, de curaj in acceptarea unui fel nou de mancare. Evident spiritul de grup… face deliciul unei astfel de aventuri! Si spiritul de echipa: din sote-ul de broccoli cu morcov, unii pescuiesc morcovul, ceilalti broccoli. Cu cei reticenti… avem rabdare. Mai ales la supa de linte! Haios este ca la peste le oferim lamaie, iar ei o mananca separat… fac concurs, care reuseste sa isi manance felia fara sa se strambe.

In meniul de la Compania Mica, nu avem zahar. Gustarile sunt fie de fructe sau preparate astfel incat zaharul sa nu fie necesar. Briosele cu spanac si cascaval, negresa cu miere, pandispanul cu fructe si sirop de agave, tartina cu humus (care spre maxima noastra surprindere… a fost virala), fac fata provocarii.

Si cu salatele e… o alta provocare. V-o povestesc data viitoare!