In octombrie facem multe la Compania Mica – preparam zacusca (da, tocam ceapa, vinetele coapte si ardeii copti, da cu cutitul), punem muraturi (da, curatam usturoiul, morcovii, nu, hreanul nu toti, doar cei mai mari, umplem borcanele cu mirodenii, castraveti si saramura), avem petrecere cu piesa de teatru… „Mos Dovleac” al trupei Istetila si ne jucam de-a frica aceea care pazeste bostanaria.

Daca suntem sanatosi.

Cei mici, chiar si sub cinci ani, s-au obisnuit deja cu masca, o poarta constiincios (da, la inceput o bagau in gura cu degete cu tot). O schimba(m) des.

Totusi ei (2-12 ani) nu pot face mai mult.

Si nici noi, cei care ii ingrijim. Da, suntem vaccinati (purtam masca, dezinfectam,aerisim des, pastram distanta, circuitele, …atat cat pot ei). Altfel stam acasa cate doua saptamani la fiecare situatie (traim in Bucuresti, situatiile nu ne pot ocoli tocmai pe noi). Si asta nu ar fi cel mai rau (doar dificil si nedrept sa contribuim la izolare/carantinare) – cel mai rau ar fi sa ne imbolnavim de adevaratelea. Sa nu mai facem in octombrie mai nimic. Sau sa facem ceva ce nu ne dorim.

Uram tuturor sanatate si intelegerea buna a lucrurilor.

In plus cerem un pic de sprijin: vaccinati-va! Asa ne creste imunitatea. Asa ne mai creste si moralul. Scapam de obsesia ca in orice moment trebuie sa inchidem poarta sau de obsesia mai adanca a unei vesti triste.