… ne ajuta sa vorbim nu doar despre forme si culori, artisti si tehnici, ci si despre ce ne place sau nu, despre ce avem de inteles nu numai din arta, ci si din realitatea … placuta sau, uneori, dificila.
Arta e un bun prilej sa traducem, poate, lucrurile care ne inconjoara in altceva… poate abstract, dar frumos, nenormat, dar in controlul nostru. Ce ne preocupa avem voie sa exprimam asa cum simtim, iar pentru copii, in perioada aceasta in care au fost pusi la incercare, iar copilaria lor a luat o forma mai austera decat ne-am fi inchipuit vreodata, o linie continua pe o foaie alba, pe care ei o traseaza cum vor ei, o pensula mustind de culoare, cu care acopera campuri neregulate, dar pe care le stapanesc cum le face placere, … e un moment eliberator…
Dupa ce se incheie ora, ei trec la alte desene sau picturi, explica parintilor ce au facut si ce idee noua le-a venit, sau fac altceva. Dar pleaca cu acel sentiment ca au facut cu mana lor ceva important, au vorbit lucruri despre ei si lumea care ii inconjoara…
Pe scurt, copiii au nevoie de arta, pentru ca au emotii. Ele sunt acolo: cele pozitive merita exprimate pentru a fi consacrate, cele negative … pentru a fi consumate. In arta … persista ceea ce ne face bine.*
Una dintre temele care apar in dialogurile lor este prietenia. Ei nu trebuie sa si-o defineasca, ei o traiesc sincer si nemediat. Definitia… o gasim in cantec, da, tot la ora de arta.
https://www.youtube.com/watch?v=GddMcIghioY&list=RDGddMcIghioY&index=1
Si ora e perfecta.
*Pentru parintii interesati de importanta faptului ca in arta ne regasim, ne bucuram si ne imbunatatim, iar arta ,,face ca lumea sa devina acasa” pentru noi toti, un documentar BBC si un filosof, Sir Roger Scruton:
