Orice schimbare este dificila. Probabil, ca adulti, stim asta. O constientizam. Ne asumam dificultatile pentru ca vrem sa ne atingem obiectivele – acelea de a deveni mai buni, mai puternici, mai creativi sau mai… stilati, eficienti.

Noi vrem.

Cel mai probabil, vrem acelasi lucru de la sau cel putin pentru copiii nostri. Sa accepte, sa urmareasca schimbari in bine. Ei vor? Sau ce vor? Stim?

James Clear ne convinge cum ca “cheia pentru crearea unor obisnuinte (sanatoase, bune, n.n.) care sa dureze este crearea unei identitati noi”.

Floare la ureche! Nu, nu glumesc…

Va amintiti cand, copil fiind, incercati sa ascundeti ceva sub identitatea de “ingeras”… nu pentru ca tocmai construiati o minciuna, ci pentru ca incercati sa reversati lucrurile prin puterea “identitatii noi”, va propuneati intr-un fel sa nu fiti acelasi cu cel care a facut boacana, ci un altul mai bun…

E una dintre primele ipostaze in care un copil isi propune un obiectiv de dezvoltare (mda, si de fiecare data ceva nu functiona… parintii cred cu greu… ca astfel de procese ar putea sa se produca in capsoarele mici…).

N-as vrea sa spun mai mult. E doar un prilej de reflectie asupra a ce suntem si ce sunt copiii nostri. Si cum ne putem sprijini copiii prin empatie si ingaduinta.

P.S.: Este un subiect recurent in Compania Mica… Deoarece si “identitatea” de educator se construieste, dincolo de studii si experienta, urmarind cu vocatie propriile obisnuinte si pe cele ale copiilor…

Roxana Vasile

Credits: http://jamesclear.com/identity-based-habits