Primul lucru pe care il aflati despre Compania Mica este faptul ca suntem o gradinita de limba germana.
Ne place germana – mult!
Insa la Compania Mica lucram pentru a pune la punct un sistem in care copilul se simte bine, se dezvolta si abia apoi pentru a invata si limba germana (mai in joaca, mai in serios).
E de subliniat insa un lucru: punctul de plecare, fara exceptie, este copilul, iar linia de sosire este tot copilul, si aici nu vorbim despre ce trebuie el sa devina in viziunea parintilor sau a societatii, ci despre ceea ce devine el fiind fericit, ingrijit, condus in mod echilibrat pe parcursul acestor ani de…” acasa”.
“Cei sapte ani de acasa” este o expresie romaneasca la care, ca parinti si educatori, trebuie sa tinem. Nu se refera la sapte ani de fericire, rasfat, lipsa de griji (da, acestea sunt prezente si importante), se refera la sapte ani in care copilul se lamureste
- ca exista,
- ca lumea e mare,
- ca zilnic se invata cate ceva in legatura cu ce e bine si ce nu e bine,
- ca atitudinea aleasa duce la consecinte benefice, sau nu,
- ca se poate alege si ca exista lucruri care nu se negociaza,
- ca regulile sunt de urmat
- si ca sunt multe intrebari de pus…
Gradi, am mai spus-o, este prelungirea lui acasa si este urmata de scoala… (iar despre scoala vom mai vorbi, pentru ca este un subiect fierbinte si plin de implicatii foarte sensibile).
Gradi este prima scena: il ajuta pe copil sa inteleaga, sa se bucure, sa se raporteze la realitate. Dar gradi nu inlocuieste acel “start bun” pe care copilul il primeste in sanul familiei. Spus cat se poate de simplu, copiii au nevoie de structura. Structura inseamna fermitate, inseamna alegeri adulte, inseamna aplicarea regulilor, nu doar explicarea lor.
Nu sunt putini parintii care explica regula si asteapta ca ea sa fie aplicata de catre copil. Daca acesta nu o face, ei o mai explica odata, si inca odata, dar nu trec la “actiune”, la a pune in aplicare regula…
Uneori cel mai benefic lucru este sa spui “NU!” sau “STOP!”, intr-o maniera ferma, dar calma si echilibrata. In acest fel, noi, ca parinti, ne asumam rolul de model.
Aratam ce inseamna sa dai directie, sa educi, sa cladesti increderea copilului ca da, mami si tati ma ghideaza. Ca, dincolo de disconfortul creat de un refuz, copilul se regaseste intr-o lume ordonata, cu repere clare, in care el va sti sa navigheze corect si in armonie cu ce il inconjoara.
Am regasit ideea de “cei sapte ani de acasa” in conceptul de “scenariu” la Eric Berne – “Ce spui dupa buna ziua”, o carte pe care am citit-o prea tarziu, dupa ce copiii mei trecusera de varsta de sapte ani… Si mi-a parut rau… de aceea v-o recomand cu caldura: https://scorilos.files.wordpress.com/2011/04/eric-berne-ce-spui-dupa-buna-ziua.pdf.
Am regasit-o, in mod neasteptat, intr-o conferinta TED a lui Colin Powell: “Kids need structure”: https://www.ted.com/talks/colin_powell_kids_need_structure
Revenind: cum ramane cu limba germana… in gradi? Ea completeaza, se adauga corpului mare de educatie. Devine instrument de constientizare a universului in care copilul traieste. Desi este un obiectiv important, ea nu este obiectiv in sine, independent. Este, in gradinita germana, liantul. Transmitatorul de educatie, bucurie, normalitate.
