“Responsabilitatea pentru copii face parte din viata noastra cotidiana.”
A fost o bucurie sa descopar un studiu lansat de UNICEF acum cativa ani, parte a unui proiect mondial de investigare a etapelor de dezvoltare si formare a copiilor, de la nastere pana la 7 ani. Partea si mai frumoasa este faptul ca acest studiu, pe care il puteti gasi in linkul de mai jos, este facut in urma unei cercetari desfasurate in Romania, asadar reperele ne sunt cum nu se poate mai relevante.
Este un set de repere fundamentale pentru cresterea si educarea timpurie a copiilor din Romania, organizat intr-un ghid structurat pe domenii si varste, pe obiective (indicatori) si practici de sprijin (un termen foarte frumos, nu-i asa?). Cred ca este un instrument fantastic pentru parinti si educatori; poate fi punctul de pornire al unui proces de constientizare si structurare a responsabilitatii pe care o avem…
Acest studiu a fost alcatuit ca instrument ajutator in elaborarea de politici educative, poate in schimbarea paradigmelor de percepere a copilariei si copilului, si te ajuta sa iti faci o idee clara, o politica personala, daca ai copii sau daca esti educator. Te ajuta sa te orientezi, iti da idei, iti arata cat de important esti in viata copilului. Cat de importanti suntem toti… Marea intrebare a noastra, a tuturor, in fata unui copil, este „CE AM DE FACUT?” Va invit sa aruncati un ochi in studiul de mai jos; sigur gasim puncte de pornire care sa ne puna la treaba…
“60% din structurile mentale ale unui adult se formeaza în primii trei ani de viata.”
“Copilul are nevoie simultan si de hrana sanatoasa, si de îngrijire atenta, si de atentie si caldura, si de stimulare, si de încredere, si de rabdare, si de un mediu prielnic în care sa se dezvolte etc., fiecare la timpul potrivit.”
“La copiii mici nu se produce disparat dezvoltarea fizica, sociala, emotionala, cognitiva sau de limbaj. Copiii învata holistic, astfel încât fiecare domeniu le influenteaza pe celelalte si nici unul nu opereaza independent.”
